O întîlnire – surpriză

Căutam cu cîteva zile în urmă ceva idei romantice că pregăteam o surpriză pentru soţul meu şi doream să fie ceva frumos.Aveam deja un plan pregătit însă doream ceva şi mai special şi căutam prin net, fără ca să realizez că ceea ce deja aveam de gînd să-i fac era ceva deosebit. Însă în scurt timp mi-am dat seama de acest fapt. Sigur că am mai imprumutat un detaliu din net, dar în fine tot ceea ce am pregătit pentru întîlnirea surpriză a fost imaginaţia mea. El îşi dădu seama că uneltesc eu ceva, însă oricum a fost ceva cu totul special. Şi ca să nu vă mai ţin de vorbă o să vă povestesc cîte un pic…Era duminică, aşa că l-am ragat să fie liber pentru mine. Din timp am pregătit mesaje de dragoste pe nişte cartonaşe colorate cu diagonala de undeva 10 cm. Şi am ieşit mai înainte din casă ,lăsîndu-i un mesaj pe o felicitare tot de dragoste în care am scris ca-l aştept pe malul mării şi să urmeze semnele(adică cartonaşele pe care le-am încleiat  pe drum, pe copaci ,felinare etc., ca el să poată ajunge la mine).Am cumpărat un cake şi o lumînărică şi l-am aşteptat. Frumos a fost cînd l-am văzut cu un trandafir alb în mîină şi cu cartonaşele, dar zîmbetul era fermecător şi i-a plăcut la nebunie gestul. A fost o zi simplă,dar de neuitat. A fost o zi în care am învăţat că ceea ce vine din inimă este mult mai frumos decît ceea ce copii de undeva. Aşa că sfatul meu este că atunci cînd cătaţi să faceţi o surpriză ascultaţi-vă mai mult inima nu internetul.:) Succese şi dragoste cît mai multă!Demonstraţi-vă dragostea în fiecare zi!

Locuri de vis

De curînd am ajuns într-un colţişor de rai împreună cu soţul meu.Aflîndu-mă aici deja de mai bine de trei săptămîni am văzut multe minuni ale naturii care m-au uimit profund.Nu credeam niciodată că există undeva atîta frumuseţe.Aici într-o zi te poţi pomeni că dimineaţa ninge,deci e iarnă,la amiază e primăvara, după amiază e vara,iar seara plouă ca în serile tîrzii de toamnă.Toate 4 anotimpuri într-o zi.Ne aflăm între mare şi munţi şi, cred că acestui fapt i se datorează toate schimbările de ,,dispoziţie,, ale naturii.E nemaipomenit!Îţi poţi închipui … ne aflăm la poalele munţilor, afară ninge,jos e soare,sus e zăpada şi tu vezi aceste minunăţii cum jumatate din pădurea care acoperă munţii e albă, iar cealaltă jumătate e neagră cu copacii goi.Iar după-amiază iese soarele si ploua incet dupa care apare un curcubeu frumos care se răsfrînge de pe un munte pe altul şi dacă te urci la etajul doi al cladirii iţi pare că ai sa-l atingi.E atit de minunat!Marea iarna să o văd am visat toată viaţa-mi.Şi iată că s-a împlinit şi acest vis datorită soţului iubit care are grijă de toate.Nu am crezut ca o voi vedea liniştită,dar mi-a plăcut enorm.Aş mai vrea să o văd şi cînd e furtună şi voi fi împăcată.Păcat că nu am nu aparat foto de calitate să pot face poze frumoase ca să le vedeţi,am făcut doar cu telefonul,însă…decît nimic…:). Stau deseori şi mă gîndesc la oamenii care trăiesc aici,şi des îmi pun întrebarea: oare şi ei observă toate mărunţişurile pe care le vad eu sau ei deja sunt sătui de toate astea şi nu mai preţuiesc ceea ce au.Dacă ar fi să fie aşa,atunci păcat de ei,căci nu realizează ce şansă frumoasă li s-a dat.Cîtă viaţă îţi insuflă aceste peisaje că ai impresia că nu te afli pe pămînt.Cîtă savoare şi cîtă splendoare observ zi de zi şi mă minunez.Atît de mult aş vrea să am şi eu un colţişor din ăsta de rai îi zic ,căci aşa şi este…-Splendid!Uneori nici cuvinte nu mai am să descriu toată frumuseţea din jur.(Promit să fac poze şi să le public neapărat).Trăiţi viaţa din plin ,călătoriţi şi savuraţi din frumuseţea naturii!!!

Dragoste…

Iubeşte cu adevărat!!!

Ce înseamnă defapt pentru noi dragostea?…Astăzi e 14 februarie 2011-Ziua îndrăgostiţilor sau St.Valentine’s Day cum îi mai spunem noi. Dar oare avem noi nevoie de o zi în an în care să sărbătorim dragostea? Şi de ce nu? Pe lîngă atîtea sărbători pe care le avem, de ce nu am sărbători si Ziua dragostei? Problema e că mulţi în acestă zi doar îşi amintesc că mai există cineva alături pe care chipurile o/îl iubeşte. Ziua îndrăgostiţilor nu este pentru a ne reaminti că trebuie să mai facem un cadou sau să spunem cuvinte dulci persoanei dragi,ci această zi a fost consacrată îndrăgostiţilor pentru a mai analiza pentru a cîta oară că dragostea există,pentru a venera dragostea şi pentru a-ţi da tu,cititorule, seama că defapt trebuie să trăieşti clipele pe care le-ai plănuit pentru această zi, în fiecare zi.Că, defapt trebuie să iubeşti şi să-ţi exteriorizezi sentimentele în fiecare zi, nu să aştepţi 14 februarie sau o altă zi.Viaţa e atît de scurtă, iar persoana de lîngă tine tinjeşte atît de mult după un sărut,o vorbă gingaşă…Dragostea este ceva uimitor! Îţi dă aripi ca să zbori, chiar şi atunci cînd tu nu mai crezi că vei merge.Te face să te simţi deosebit, îţi dă puteri să lupţi şi, lupţi.Trebuie doar să spui un simplu cuvînt,dar care este atit de frumos.Un simplu cuvînt,dar care dă atîta sens, atîta culoare,atîta fericire….Doar un simplu cuvînt venit din suflet…

Două lumi diferite

Cînd dragostea se furişează în suflet, cînd o relaţie durează ani de-a rîndul şi totul merge bine, pînă cînd într-un moment realizezi că nu este aşa…rămîi dezamăgit. Încerci să dai uitării tot ce te-a legat de persoana dată, însă trecutul nu prea vrea să rămînă în trecut. Îmi vine greu să cred cum unele relaţii sfîrşesc prin uitare a tuturor lucrurilor care i-au unit pînă în acest moment, nerămînînd nici o picătură de dragoste, ci doar ură.

Mărţişoarele- o afacere tot mai profitabilă

Simbolul primăverii a devenit o afacere profitabilă pentru comercianţii moldoveni.

Mărţişor 2010

Oferta este destul de variată,iar preţurile diferă de la 1 leu pînă la

50 lei.

Cumpărătorii afirmă că nu preţul contează ci atenţia pe care o faci persoanei dragi,alţii spun că este o tradiţie frumoasă pe care o menţinem dacă purtăm mărţişorii în piept.

Comercianţii susţin că sunt mulţumiţi de vinzări.Pe cînd unii din ei ajung la un venit de pînă la 1000 lei pe zi,alţii mai speră să-şi realizeze ,,podoabele,, pina la 8 MArtie.

Mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii Martie.El se poartă de la 1 Martie

pînă cînd se arată semnele de biruinţă ale primăverii : pînă se aude cucul cîntînd, infloresc cireşii ori trandafirii, pînă ce vin berzele sau rîndunelele. Atunci, Mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

Cele mai ciudate cupluri din lume

De multe ori  ne pomenim vorbind  despre calităţile rele ale  partenerului sau mai ales potenţialului partener fără să le dăm o şansă de a ne arăta ce nutresc ei defapt în sufletul lor.Găsim motive :ba că este prea scund(ă),sau că are un ochi mai mare şi unul mai mic,sau că e prea gras(ă) şi tot aşa.Însă dragostea adevărată nu pune astfel de ,,probleme,, pe prim-plan,ci le acceptă aşa cum sunt,pentru că dragostea adevarată preţuieşte ce este în suflet ,nu pe dinafară.Există multe cupluri care sunt fericite şi se iubesc indiferent de aceste diferenţe.Şi pentru că este luna februarie şi ,,Love is still in the air,,am hotărît să vă aduc şi argumente la acest capitol.Iubirea poate trece peste toate diferenţele,peste toate prejudecăţile lumii şi toate obstacolele pentru a se împlini şi,acest lucru este demonstrat nu numai o singură dată.

cel-mai-tanar-cuplu

Cel mai tînăr cuplu din lume ea 9 ani,el 7 ani.Este vorba despre Jayla Cooper şi Jose Griggs ,care s-au căsătorit în februarie 2009.Vă întrebaţi de ce atîta grabă?? Micuţa Jayla era bolnavă de leucemie şi l-a întîlnit pe Jose în spital şi nu a mai vrut să aştepte.Din păcate căsnicia lor a durat doar 2 luni,căci fetiţ a murit la 1 aprilie 2009.

cel-mai-longeviv-cuplu

Cel mai longeviv cuplu din lume este reprezentat de către Herbert şi Zelmyra Fisher,din Carolina de Nord.Căsnicia lor la data de 13 mai 2009 a ajuns  la vîrsta de 85 de ani.Zelmyra are 101 ani ,iar Herbert -104.

cea-mai-mare-diferenta-de-varsta

Cea mai mare diferenţă de vîrstă într-un cuplu este de 95 de ani!!! Ea-17 ani,el-112.Nunta lui Ahmed Muhamed Dore cu Safia Abdulleh a avut loc în Guriceel, în regiunea Galguduud, din Somalia.

cel-mai-înalt-cuplu

Cel mai înalt cuplu din lume, Anna Haining Swan şi  Martin Van Buren Bates ambii au o înălţime de peste 2 metri.Dacă mai exact- ea -2,28 metri,el-2,19 metri.Cei doi s-au cunoscut fiind angajaţi ai aceluiaşi circ.S-au îndrăgostit şi s-au căsătorit în1871 în Londra.

cel-mai-scund-cuplu

Şi desigur cel mai scund cuplu din lume ea-93 cm,el-90 cm.Douglas Maistre Breger da Silva, de 40 de ani şi Claudia Pereira Rocha, de 36 de ani, ambii din Brazilia.

cea-mai-mare-diferenţă-de-înălţime

Cea mai mare diferenţă de înălţime dintr-un cuplu este de 94 cm.Ea,Natalie Lucius-94 cm,el,Fabien Pretou -1,88 cm.

cuplul cu acelaşi nume

Cuplul cu acelaşi nume- Kelly Hildebrandt.Cei doi au facut cunoştinţă pe internet ,dintr-o simplă curiozitate a fetei pentru a afla dacă mai sunt pe FaceBook persoane cu acelaşi nume astfel aflîndu-l pe Kelly(băiatul).Cei doi se întîlnesc on-line de mai bine de 8 luni şi urmează să se căsătorească curînd.

cuplu-separat

Cuplul care a stat despărţit mai bine de 60 de ani. În urmă cu 60 de ani, Boris şi Anna Kozlov au fost căsătoriţi pentru exact 3 zile, înainte ca bărbatul să fie încorporat în Armata Roşie. Atunci cînd războiul s-a terminat, Anna şi familia ei au fost expulzaţi în Siberia. Într-o zi, cei doi s-au regăsit întîmplător. Iată ce a declarat femeia: “Mi se părea familiar acest om care se apropia de mine şi mă privea. Inima mi-a tresărit. Ştiam că era el. Am plîns de fericire”. Bărbatul i-a spus: “Dragostea mea, te-am aşteptat de-atâta timp. Soţia mea, viaţa mea”.

cel mai norocos cuplu

Cel mai norocos cuplu – au câştigat de două ori la loterie, cu aceleaşi numere.

cuplul Indigo

Cuplul la indigo – doi gemeni cu două gemene.

Mai aveţi nevoie de mai multe motive,demonstraţii pentru a iubi şi a vă lăsa iubiţi? Priviţi mai jos.;)

Perle la BAC ;)))

Şi în grup tot suntem "deştepţi".;)

Vorba ceea:,,Ce este scris cu peniţa nu mai tai cu bărdiţa,, iată aşa este şi în cazul liceenilor care an de an susţin BAC-ul,sărmanii de ei,dar mai sărmani sunt profesorii cărora le revine marea plăcere de a citi unele lucrări care dacă le-am cataloga prin cuvîntul ,,deocheate,, tot puţin ar fi spus.Am să dau mai jos unele perle ca să vă mai amuzaţi şi voi pe seama altora…dar nu uitaţi că şi voi a-ţi fost sau chiar mai sunteţi în pielea lor,a liceenilor.;)

• Împăratul avea o grădină şi în fund un măr.
• Zoe şi Tipătescu se iubeau pe la spate.
• Nechifor Lipan stătea “pe spate cu faţa in jos”..
• Inima este împărtită în două atricule si două testicule…
• Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
• Toma Alimoş era viteaz pentru că cu o mîină conducea calul,
  cu o mîină îşi ţinea maţele şi cu o mîină se bătea cu Manea..
• Inima este cel mai important organ genital al omului.
• Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viaţa sa.
• Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889.
  

  Oops!i did it again!

• La a-2-a parte a subiectul cerinţa este compunerea unei
  scrisori către o persoană imaginară pe nume Paula.Un elev raspunde (în
  scris): ”Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet… si pe Paula nici
  nu o cunosc!”
• Alexandru Lăpuşneanu s-a ţinut de cuvînt atunci cînd a spus:
  “De ma voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!” Dovadă că
  azi cel mai intîlnit nume este Popescu.
• Poezia “Sburatorul” de Ion Has Rădulescu este un omagiu
  adus aviatorilor romani.
• Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este
  considerată a treia. În “Scrisoarea a treia” se desfăşoară bătălia de
  la Rovinari.
• Mihai Eminescu şi-a intitulat poezia “Din valurile
  vremii…” vrînd să sugereze vremea şi apoi nu a mai continuat titlul
  din nu ştiu din ce motiv s-a răzgîndit şi a inceput strofa I..
• Manole a pus-o pe Ana la zid şi a inceput să o lucreze.
• Mulţimile de boieri exploatatori işi ţineau banii numerar
  în pungi. Haiducii îi atacau şi îi uşurau de bani în toate baladele.
• Călin ţine de mîină mireasa care are părul lung de fericire.
  Ea lupta să pună mîina pe dragostea flăcăului.
• Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai
  întoarce acasă fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.
• În romanul “Răscoala” personajul principal este poporul şi
  marea masă a ţăranilor.
• Haiducii din doine, balade şi idile erau liberi şi fericiţi
  ca păsările, animalele şi peştii care zburdă prin codri. De cum venea
  primăvara, haiducii cei harnici plecau în padure. Acolo ei cîntau
  suflînd din frunză şi lăsîndu-i pe boieri cu buza umflată.
• Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi
  decît în scris. După căderea Imperiului Roman, o parte din latina
  clasică defunctă a devenit bulgară. Limba romană are la baza latina
  bulgară, amestecată cu elemente de dacă şi o groază de cuvinte slabe.
  In secolul al XV-lea, limba vorbită de popor era considerată vulgară
  şi n-o vorbea nimeni.
  

  UFFF!!!(de ruşine) 😉

• Basmul studiat de noi este Harap Alb şi este un basm cult
  pentru că este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cînd cel care
  scrie basmul este incult şi basmul este incult, adică opus basmului
  cult, dar amândouă basmele sunt frumoase, numai că unul este scris
  într-un fel şi celălalt în alt fel.
• În cunoscuta baladă,, Mioriţa,, , sunt descrise câteva
  întîmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, şi
  un cioban care şochează prin prostia lui.
• Moromete făcea pîrtie pe salcîm ca să se dea cu sania.

Odă Limbii

Cuvîntul este ceea ce ne completează simţurile

,,Odată Dumnezeu a întins mîina peste Univers şi a luat trei coarde din lira Planetei Pămînt.A luat struna codrilor verzi,struna apelor străvezii si struna stelelelor strălucitoare.,,Le-a topit în fierea suferinţelor,le-a amestecat cu mierea dragostei şi, a apărut ceva uimitor-Limba.

Din vîrtejul celor mai feerice şi scumpe daruri ale lui Dumnezeu s-a născut Limba.Azi voi înerca şi eu să patrund în frumuseţile şi tainele graiului,să culeg mărinimie şi înţelepciune pentru suflet.

Da,sunt îndrăgostită de limbă.După ce scriu,vorbesc sau citesc ceva,plutesc cu o forţă supranaturală deasupra pămîntului.Limba este un element al vieţii.Noi trebuie s-o iubim atît de mult ,încît să simţim o legătură cu ea nu doar în viaţă ,ci şi după moarte.

Zis-a cineva ca ,,Graiul e asemeni unui munte.De la poale abia de-i poţi desluşi contururile piscurilor ce se pierd semeţ în înalturi şi,numai după ce te îndepărtezi de la o anumită distanţă,începi ai zări dimensiunile.,,

Limba e însăşi viaţa,e umbra şi lumina care catifelează natura şi îi dă omului senzaţia că trăişte cu planeta lui în cer.

Cunoscînd graiul,observăm că el ne lasă în armonia picăturii de rouă de unde ne luăm desăvîrşirea.El nutrşte simţirea,sentimentele,afecţiunea pentru frumosul din jurul nostru,căci el cuprinde adevărul şi sensul vieţii noastre pe pămînt.

Fără limbă,lumea ar fi fost mai săracă,frunzele ceva mai şterse,cerul mai puţin albastru,stelele mai departate,luna ceva mai puţin rotundă şi iarba mai puţin foşnitoare.Uneori mă gîndesc că poate în genere n-ar exista viaţă fără ea.

Mulţi nu observă frumosul limbii şi o calcă în picioare fără a se gîndi că defapt calcă o piatră scumpă,un diamant pe care strămoşii ni l-a lăsat ca moştenire.Ei nu realizează că utilizînd cuvinte obişnuite,dar îmbinîndu-le neobişnuit,creem o senzaţie de o prospeţime şi o frumuseţe rară.

Cu cît vom înţelegemai profund sensul acestei nestemate, cu atît vom pătrunde mai adînc în sensul lumii acesteia.Vă puneţi oare întrebara: Ce a-ţi face dacă n-ar exista graiul? Eu nu mi-aş imagina o astfel de viaţă.Căci prin cuvînt-ce ţine mai mult de sfera ideală a lumii,omul îşi dezvăluie tainele sufletului,sentimentele de dragoste şi tot ce e mai frumos pe-acest pămînt.

În faţa limbii rămîi uimit.Sufletul ţi se lasă dus de o visare ca-ntr-o elegie fără sfîrşit.Eşti copleşit de o nedesluşită simţire şi de o atrăgătoare tristeţe.Am spus tristeţe,pentru că într-adevăr e durut faptul că cineva,cum am spus mai sus,calcă în picioare această nepreţuită comoară-graiul matern.Acest grai,acest cuvînt îmi trezeşte în inimă înălţătoare emoţii de dragoste.Ascultînd mai profund glasul limbii,ea ma fură,mă răpeşte din lumea în care locuiesc,ca apoi să mă arunce în viaţa-mi mai bogată,mai sensibilă şi mai frumoasă.Aici deşi norii se duc,frunzele cad,păsările vin şi pleacă,izvoarele curg prăvălindu-se,rîurile îşi adîncesc ori schimbă albia,dar limba îşi păstrează aceeaşi prospeţime,fără vîrstă şi plină de frumuseţi.

În această limbă însoţită de glasul viorii au cîntat durerile şi bucuriile noastre lăutarii populari,ea e unul din cei trei stîlpi pe care se sprijină neamul.

Să ne aplecăm,deci şi noi şi, să sorbim cu nesaţ din cristalina şi dătătoarea de frumos – limba.

Limba va fi mereu,precum în veci va răsări spicul să ne potoale foamea,precum în veci va izvorî apa să ne potoale setea.

Amintire…

Timpul-făuritor de amintiri

Ce este amintirea?Ce fel de amintiri adunăm în decursul vieţii?

Acest sentiment care ne trezeşte deseori fiori uneori plăcuţi,alteori nu prea,aceste peisaje pe care le întipărim în mintea noastră şi care rămîn a ne urma pretutindeni,sunt amintiri care le putem viziona ca pe un film şi le putem scoate din filiera sufletului ori de cîte ori avem nevoie de un refugiu,de o senzaţie plăcută,de un sentiment de prezenţă.

În decursul vieţii amintirile se fac a fi tot mai multe şi mai multe,iar cînd ajungem la bătrîneţe,cu partea de viaţă atinsă de răceala ultimei luni de toamnă-ajungem a sta la poarta amintirilor şi părem a fi nişte frunze dezlipite din viaţa pomului.Nişte frunze care ne poartă prin neantul clipelor ce au fost cîndva.Doar atunci simţim aceste clipe ca fiind o dureroasă melodie,un freamăt dulce,o privire pustie,pentru că ne-a rămas doar umbra amintirilor,vinovat de toate fiind timpul.Însă tot timpul este cea mai mare avere pe care o avem la moment,iar amintirile rămîn a fi comoara nepreţuită care ne inundă sufletul cu diverse emoţii.

Ce este amintirea?…Este un răcnet al memoriei,este o lacrimă a sufletului,un sărut al inimii…

Deficit de romantism

Romantic...

Sunt sigură că nu ţi-a scăpat din vedere că ieri a fost Ziua Indrăgostiţilor şi,poate că ai şi avut parte de o zi de vis.

Cu această ocazie m-am gîndit să reflectez asupra a ceea ce înseamnă dragoste,puritate…să pătrund pînă în adîncurile acestui sentiment ca să pot cumva să dau răspuns la nişte  întrebări simple,pe care nu puţini din noi şi le  pune periodic: Oare există dragoste adevărată?Cum arată ea?Iar cel mai important, cît durează aceasta?

După părerea mea ea există şi, este un amestec de emoţii,ceva care prin cuvinte nu poţi exprima.Cînd eşti îndrăgostit eşti furat din realitate şi aruncat intr-o lume bogată…Ea nu are culoare,nu are gust,nu are marime,insă îi poţi desluşi oricînd prin simţ,măreţie-frumuseţea de care e improspătată mereu.

Mulţi spun că nu au nevoie de o zi a dragostei şi ,au perfectă dreptate.Pentru dragoste nu există o zi anumită,o oră şi nici un minut.Dacă ai prins-o,ţi s-a încolţit în inimă şi rămîne acolo să dăinuie.Nu ne trebuie o zi anumită pentru a ne aduce aminte de dragostea ce-o purtăm pentru cineva.Ar trebui ca momentele frumoase să fie mereu într-o relaţie.

În ultimul timp e tot mai greu să vezi pe cineva dăruind o floare,o atenţie…toţi aşteaptă o zi specială ca să facă acest lucru.De ce?…Nu condamn Ziu

a Sfîntului Valentin şi,nici nu am nimic impotriva acestei sărbători,dar cred ca astfel de zile sunt născocite pentru cei ce mai uită din cînd în cînd despre romantism,despre ceea ce înseamnă a te jerfi,a dărui.Deficit de ramantism…asta e ceea ce avem acum,în epoca în care ne aflăm.Şi-păcat,căci o viaţă fericită e făcută din mărunţişuri.Lucrurile mici au deseori o semnificaţie mult mai mare decît cele opuse lor.Lumea este atît de avîntată după bani,grijile si nevoile de zi cu zi au umbrit tot ceea ce a fost mai frumos,tot ceea ce este mai frumos!

De mici visăm cu toţii la o viaţă fericită,la o familie fericită,dar cînd ajungem în aceste momente uităm de idealuri,uităm de toate principiile,ne transformăm în maşini care nu mai au nimic altceva decît să rezolve problemele de zi cu zi şi gîndurile nu ne mai sunt la romanticele seri cu clar de lună,sau la puritatea dragostei.Ne ascundem în noi inşine şi ne amăgim spunînd că deja am crescut pentru astfel de vise,dar în suflet oricum mai arde speranţa de altă dată.Şi cu siguranţă am dori realizarea acestor vise care ne-au fost tovarăşe din copilărie,dar suntem prea mîndri pentru a recunoaşte a

sta chiar pentru noi înşine,deaceea întreaga viaţă simţim un gol în suflet ,iar spre sfîrşit avem senzaţia că nu am făcut totul.Trebuie să fim mai deschişi,să savurăm fiecare moment,să apreciem dragostea celui de alături şi să învăţăm a dărui cîte o părticică din noi în fiece zi.Este minunat acest lucru şi,o spun din experienţă proprie ,pentru că am avut fericirea de a  întîlni un astfel de om.Un om care nu s-a temut de sentimente şi care m-a învăţat să dărui,să iubesc şi să jertfesc…

Deficit de Romantism

"Să dăruieşti cuiva o floare, este un lucru ruşinos"???

Cu toţi-avem un neajuns

Şi ducem lipsă de iubire

De romantism ,nici nu vorbesc

El a rămas o amintire.

Ce se petrce-acum cu noi?

De ce uitat-am ce-i frumos?

Să dăruieşti cuiva o floare

Este un lucru ruşinos…

De ce acuma tinerii

Nu mai visează ca-nainte,

Nu-şi mai recită poezii

Şi nu-şi mai spun blînde cuvinte?

Tot ce se spune e cu-n ţel

De-a căpăta avere

Şi nimenea nu e fidel-

E mare jale şi durere!

De ce elevii nu-şi mai scriu

La lecţii bileţele?

Chiar şi maturii nu mai ştiu

Atenţii mici să îşi ofere.

Ce s-a-ntimplat,unde-au plecat

Romanticele vise?

Totul îmi pare un neant

Ce este plin de vorbe false…

În asfinţit iubirile-au apus

Şi doruri au căzut răpuse

Şi lumînările au ars

Ce-n seara-albastră-au fost aprinse…

(Raicu Diana 3.03.00)